Mircea Florian - Cu Pleoapa De Argint

Cu pleoapa ta de-argint mă acoperi
Mă descoperi
În ochii tăi presimt calde treceri
Spre primăveri

Îmi este gândul prea curat
Surâsul tău neașteptat
Bună și veche e-mbrățișarea
Suntem prea iubiți, ne sunt ochii ascuțiți
Călărim pe calul ce mușcă zăbala, zăbala

Vai, vai, vai, mă îndemn cu mâna
La plecare, fără-ngrijorare
Și mă privești, părul ți-e ca lacul
Mov la culoare, plin de răcoare

Mă ține poarta lipit,
VIsul nopții nesfârșit
Mai privesc la iezii din ograda lungă
Tu mă mângâi pe grumaz
Mi-l îmbraci în alb atlas
Mă strecori, dar dorul o să mă ajungă, ajungă

Ochii tăi presimt